Vreau să îngheţ momentul,vreau să uit că-i totul complicat,vreau sentimentul inapoi,dar mă pierd vioi intr-o mie de gânduri,punând pe foi,noi randuri,exprimând complexul in cuvinte simple,trăind gandul ce mă umple,şi vreau să fiu gol sau golit de convenţii şi să fiu lipsit de atâtea întrebări ,văzut totul fără acele explicaţii la orice,scutit de intrebarea "de ce?",dar e complicat de simplu,sunt corzi prea fine de atins,căci ei deja s-au stins,s-au prins în pânze pictati in culori moarte,şi e complicat de simplu pentru toţi şi-mi vine să urlu,să m-arunc căci am clacat,m-am săturat,vreau totul cum vreau şi am plecat...daca-i vina cuiva,e vina voastră ..voi m-aţi placat...
Ce-i asta?Ce-i cu gestul ăla?Iar mă-ncerci cu testul ăla?De ce mă priveşti aşa?Oare poţi să vezi faşa cu care sunt legat?Nu mai încercaţi să vedeţi atele cu care suntem manevraţi,căci papuşarii sunt prea buni şi prea ciudaţi...nu mă întelegeţi greşit,nu vă cer să cedaţi,doar că e clar,că nu poţi rezolva orice cu gândul,iar asteptând fericirea,vă dati seama că e prea lung gandul şi atunci începeti să complicaţi totul,incepeţi să complotaţi complotul,incercând să vă completaţi efortul,dar defapt,intre priviri şi mistere fără margini,dragoste şi sentimente,pe care nu le vezi pe pagini,totul e mai simplu decât pare,doar pentru că ne simţim noi mici,nu înseamnă că totul e mare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu